Nici toamna nu mai e ce-a fost

10:19:00 PM





- Știi, e prea trist aici. Nu ai vrea să mergem după înghețată? 
- Sună foarte bine. Vanilie sau ciocolată? se arată împăratul serilor plicticoase curios.
- Ciocolată, mai repede, haide să mergem! sar eu de pe un picior pe altul cu entuziasm. 

Nici nu a fost nevoie de mai mult. O muzică răgușită se auzea la doi-trei pași de noi, aproape; pe jos - o pereche de papuci și o sticlă cu apă plată. 

- Las-o! spune el, în timp ce-mi strânge cu putere brațul. Ce ușurare, ți-am povestit cum a fost azi la curs? întreabă pe un ton grăbit. Haide să-ți spun: trebuia să rescriu sfârșitul de vreo 15 ori până să-mi iasă teza. Dar cum am făcut-o? M-am închis în cameră, știi, am tras draperiile, mi-am luat un pahar cu apă și... Hei, mă asculți? se pare că vorbește singur.

- Da! răspund puțin prea rece. Ochi și urechi! concretizez, de altfel. 
- Umf, deja am și uitat! Unde rămăsesem? întreabă agitat.

- Ți-ai luat un pahar cu apă... pretind eu că-mi pasă, între timp, reușesc să-mi verific și telefonul. 
- Ce crezi că a urmat după? întrebă pus pe șantaj. 
- L-ai băut! pufnesc în râs. Nu? întreb și mă opresc exact când privirile noastre își dau întâlnire. Oups...

"Spațiu suficient pentru o ceartă."

- Știi, inspirația mă chemă, plec! și chiar pleacă.
- Cum rămâne cu înghețata? întreb eu sec.


OK, legea atracției, îmi notez asta pentru mine și deciziile mele următoare. 
Totuși vorbind, aroma de vanilie e mai bună. 










You Might Also Like

0 Comentarii