Stări

22:49:00

unsplash.com; @brenkee
Cam treizeci de minute vorbise precis, sigur, despre locul unde urmează să călătorească, despre controversele celor de la agenție și neînțelegerile prin care a trecut înainte să-și dea demisia, despre deciziile lui neașteptate, atât de neașteptate încât și el a fost luat prin surprindere.

- De aici, dragi colegi, a continuat el, în sala de ședințe unde se adunau să joace șah, vinerea după muncă, o să vă povestesc istoria vieții mele, mai exact a plecării mele, iar dacă auziți cumva asta înseamnă că sunteți unul dintre motive. Nu erau, se pare, decât câteva replici spuse în grabă și o antologie perfectă.
- Bogdan, spuse cineva, cu o intonație ușor severă, care ar fi motivul pentru care ne acuzi? El sesiză imediat idea, cu instinctul și subtilitatea unei persoane pe care zeii o adorau înainte de toate.
- Nu înțeleg de unde vine revolta, continuă el. Vezi fotoliu, e liber, nu ai vrea să-l încerci?
- Vrei să spui că eu aș fi motivul, spuse altcineva, deranjat de această întorsătură a discuției. După cum se știe, nu era decât un simplu asistent de oficiu cu studii în drept și vise în avocatură. Avea și ținută.
- Minciuni, numai cu prostii suntem hrăniți astăzi, nu mai putem distinge realitatea de fantezii, călcăm cu picioarele murdare peste onoarea și demnitatea celor din jur, cât tupeu și încă nu ne mai pasă.

Acum urmează liniște.

- Și ce vei face tu, apropo de asta, acolo unde pleci? Pur și simplu nu mai știa cum să se retragă din privirile celorlați colegi. Cum îți vei ocupa timpul, adăugă imediat.
- Ei bine, asta e doar problema mea, spuse cu un aer nu foarte răutăcios, căci era, la urma urmelor, doar o zi proastă din cele trei sute nu foarte reușite.
Își zâmbeau unii altora, coborau priviri, plăcut, alteori riguros, în biroul unde opt ani i-a fost casă.

Era încă ziua cu pricina. Lui nu-i venea să creadă că a durat atât de mult. Și neașteptat, după ce sorbise din cafeaua rămasă, toată lumea părea altfel.

Aici deja totul e bine.

- Bogdan, spuse doamna după ce își retrase brațul din mâinile lui.
- Ce este? Întrebare schițată atât de calm, încât și mina feței venea să completeze atmosfera.
- O să am eu grijă de pisică și flori, continuă ea. Și tu să ai grijă de tine.

Se întoarce și pleacă.

Conducătorul mașinii oprește în fața unei case cu fațada toată în flori, după care îi oferi restul, bonul și un plic alb, fără numele expeditorului, destinatarul fiind el. Departe de a gândi, lasă bagajele să cadă, rupe colțul stâng al scrisorii și citește: ”Fiecare zi este o ediție limitată.”

You Might Also Like

0 Comentarii