Incompatibilă

7:21:00 PM



Ziua despre care ar prefera să nu vorbească.
Mai, 1900 și ceva, într-un colț de stradă cu numărul 19, marți.

”Am rămas blocată în amintiri până cele două mâini reci, îngălbenite și roase îmi pregăteau cafeaua. Una amară am cerut, fără zahăr, fără lapte și cu foarte puțină apă. Mi-a spus că așteaptă pe cineva din casa vecină să-i aducă vreo zece lumânări și o pătură, și mi-a mai spus că a muncit mult, dar a fost o zi bună. Oarecum deplasată, m-am prefăcut că universul arată altfel, iar eu nu sunt doar n-ul în ecuația profitului la sfârșit de lună. 

Încă aștept, nu bestia opulentă care îmi adulmecă pașii în cercul schițat pe asfalt, în cel mai bun caz, nu gândurile de care încă încerc să scap și nici măcar noaptea de care îmi este cel mai tare frică. Frigul, mirosul de frunze arse și ceața m-au obligat să-mi țin mâinile în buzunare. Acolo a rămas un sfert din biscuitele de dimineață. Din care dimineață, nu mai știu.

Trebuia să plec. Era o oră la care nu mai puteam rămâne. Apoi a urmat o lovitură, după care totul s-a prăbușit.
Respirația mi-a devenit din ce în ce mai grea, inima îmi spunea că nu mai are puteri să bată, capul atârna pe undeva, picioarele s-au ales sub o bucată de scândură groasă, iar unica mână pe care am putut-o găsi, căuta o ieșire.”

Ziua despre care nu va ajunge să mai vorbească...

Viața este o colecție de momente, pe când realitatea un amestec de interceptări. Să aștepți ca ceva să se întâmple pare cea mai grea încercare. De obicei, asemenea senzații nu ajung să fie pe deplin simțite.
Privește orice cum ar fi ultima dată, apoi adună-ți curajul și desprinde-te, ori sari.

You Might Also Like

0 Comentarii