Ce nu pleacă nu poate muri

10:02:00 PM


Am suflat și-am stins lumânarea pentru a admira panorama lunii ce se reflecta direct în cafeaua mea. În odaie nu era nimeni, nici măcar eu, pentru că gândul undeva departe mi-a luat și corpul să-și justifice apariția.
Eram în a treia lună după despărțire și totuși ceva încă nu se leagă. Mi-aș fi dorit mereu ca mierea să se scurgă cel mai greu sau niciodată, pentru ca timpul petrecut cu el să țină o eternitate. De ce mierea? Pentru că renunțasem la zahăr de frica unei maladii. Eram sensibilă social, iar toate publicațiile îmi cădeau dur pe conștiință.

Demult împărțeam o cameră ce nu-mi aparținea nici mie și nici lui. Ne petreceam serile în schimbul unei sume de bani pe care o achitam stăpânului. O arhitectură bizară din tot viu rămas mort pentru fiecare. Nu avea vedere spre oraș pentru că nu aveam nici geamuri. Un pat cu mânere din metal, un dulap unde ajungeam să-mi las doar papucii, două pahare și un fierbător electric erau pe departe lucrurile de care aveam nevoie. Cândva nevoie aveam doar de noi.
Obișnuiam să citim împreună mesajele lăsate pe tapetă de restul. Râdeam, împărțeam păreri, alteori încruntam funțile când dădeam de ceva mai caraghios. Ne dăruiam inimi desenate și niciodată nu mi-aș fi imaginat sfârșitul.

Era marți, îmi luasem liber de la serviciu pentru o detoxifiere a tot ce se poate numi muncă de birou. El își începea tura abia după amiază. M-am trezit din lipsa lui pentru că mereu îmi menținea mâinile calde. Atunci cald nu a mai putut fi nimic din mine. În spate pe perete scria ceva în roșu, era ruj. Vorbea despre o despățire pentru totdeauna. Să-l opresc nu am apucat că nu am avut pe cine. Știam că trebuie să plece, dar nu știam unde, acum aflasem și când. De ușă atârna cutia, în ea era rujul și o foaie albă îndoiată în patru. Probabil s-a gândit să scrie ceva, dar dacă mă trezeam nu mai putea pleca.

Mă știa de trei ani, dar nu m-a știut niciodată. Roșul era culoarea pe care o uram din temelii.
Ce nu pleacă din gânduri nu moare niciodată, iar amintirea e mereu vie.

You Might Also Like

0 Comentarii